Flavian:

În romanul de faţă, autorul ne propune Ortodoxia autentică, trăită, perfect adaptată zilelor noastre şi cu o largă adresabilitate, fiindcă aici se va putea regăsi oricine, fie el mai mult sau mai puţin iniţiat în ale credinţei: de la adultul care nu acceptă trecerea anilor la tinerii proaspăt căsătoriţi, atraşi în mrejele consumismului ce le dictează viaţa, şi până la cei vârstnici care încă îşi mai caută calea spre Hristos.

Flavian. Viata merge inainte:

Gândindu-mă la cele petrecute şi observând monahii care se apropiau de Sfântul Potir în razele luminoase ale soarelui ce răsărea, nu încetam să mă rog. Separat de lucrarea rațională a minţii, continua rugăciunea neîntreruptă, concomitent cu bătăile inimii: ­„Doamne, ­Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, ­păcătosul!”

Flavian. Urcusul:

Ceva s‑a întâmplat cu mine acolo, sus în munte, pe vârful Athonului: un fel de „metamorfoză” – o transfigurare. Parcă sunt tot eu, aşa cum eram înainte de urcuş, dar nu sunt întru totul la fel...
Nu ştiu cum să vă explic, dar acel duh de pace care s‑a pogorât peste mine după rugăciunea din biserica Schimbării la Faţă nu m-a părăsit nici până în ziua de azi. „Dumnezeu este al meu! Eu sunt al lui Dumnezeu!” – această convingere de nezdruncinat îmi dă putere în orice situaţie de viaţă, în orice problemă şi necaz...