Bunicul este „epurat“ din Miliție pentru o perioadă. Deși i se propune să fugă în străinătate sau să se „recicleze“, el refuză și, invitat de un fost colaborator, pleacă să își petreacă „vacanța“ într-un sat transilvănean. Acolo își dă seama că în jurul lui se întâmplă lucruri ciudate. Un bărbat este pedepsit, sau se autopedepsește, să stea pe un morman de bălegar, iar sătenii să-l scuipe în față pentru păcate din trecut. Amintirea masacrării în acele locuri a mii de soldați români în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în urma unei tactici militare greșite, voit sau nu, umbrește încă viețile sătenilor. Încet, Bunicul reușește să aducă la lumină secrete dureroase din vremea luptelor pentru eliberarea Transilvaniei..

Petre Sălcudeanu s-a născut la 8 septembrie 1930, în localitatea Gligorești, județul Cluj.

A absolvit Facultatea de Critică și Literatură din Moscova și Facultatea de Filosofie din București. Scriitor, scenarist, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România, fost director general al Studioului cinematografic București, fost președinte al CNC, Sălcudeanu s-a implicat și în viața politică, fiind deputat în legislatura 1992-1996 și ministru al culturii în 1993. A fost unul dintre cei mai populari scriitori români de cărți polițiste, dar și un scenarist apreciat. A semnat scenariile filmelor Răscoala (1965), Cu mâinile curate (1972), Ultimul cartuş (1973), Toamna bobocilor (1975), Bunicul şi doi delincvenţi minori (1976), Iarna bobocilor (1977), O lacrimă de fată (1980), Munţi în flăcări (1980), Bunicul şi o biată cinste (1984), Primăvara bobocilor (1987), Priveşte înainte cu mânie (1993), Dulcea saună a morţii (2003) etc. În 1980, a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Biblioteca dinAlexandria. Printre cărțile sale de succes se numără și Prea cald pentru luna mai (1967), Cina cea de taină (1984), Judecata de Apoi (1987), Ochiul şi marea (1989).

A murit pe 1 noiembrie 2005.