Acum mai bine de două decenii, un manual intitulat „Bazele de date în cercetarea istorică” (Databases in Historical Research) a susţinut că „dintre toate subiectele care merită tratate systematic sub formă de carte, niciunul nu este mai important decât cel al sistemului de baze de date”, subliniind că „nu se pretinde prea mult dacă se spune că toţi cercetătorii istorici ar putea beneficia de o cunoaștere a conceptelor și metodelor de baze de date” (Harvey&Press 1996). Apeluri similare începuseră să fie exprimate chiar mai devreme, când Emmanuel Le Roy Ladurie avertizase, poate cu scepticism, că istoricul viitorului „va fi programator sau nu va fi deloc” (Le Roy Ladurie 1973).

Opozanţii cliometricienilor din anii 1960 și 1970 au susţinut însă că tipul de istorie pe care o puteam întreprinde și scrie cu ajutorul calculatorului – în esenţă cantitativ – nu este genul de istorie pe care profesia trebuie să se concentreze (Weingart, 2016). Deși trebuie să recunoaștem problemele inerente ale idealurilor care i-au animat pe primii cliometricieni și să fim precauţi atunci când ne însușim noi metode, evitând în același timp scientism-ul naiv (Weingart, 2016), trebuie, de asemenea, să recunoaștem că istoria și informatica au fost unite inseparabil de ceva timp și este puţin probabil să se despartă complet în perioada următoare. Din acest motiv, lucrarea de faţă își propune să ofere istoricilor din România o discuţie aprofundată și aplicată asupra principiilor construcţiei bazelor de date istorice, cu accent pe bazele de date implicate în cercetarea demografică și socio-istorică. Această privire de ansamblu va menţine o abordare larg inteligibilă, fără a acorda un accent prea mare aspectelor tehnice ale construcţiei bazei de date, ci mai degrabă insistând asupra problemelor structural și conceptuale pe care istoricii (cercetătorii în știinţe umaniste, în general) nu sunt întotdeauna pregătiţi să le facă faţă. O astfel de prezentare generală este în prezent extrem de necesară, mai ales când un număr tot mai mare de baze de date, portalur de documente online și depozite sau proiecte cu o component digitală apar aproape anual. (din „Introducere”)