„În aceste pagini nu am intenționat să facem un periplu în istoria proceselor de vrăjitorie din Europa și, cu atât mai puțin, o prezentare a fenomenului magic. Ne-am axat astfel mai mult pe o punere în context a documentelor care formează ediția, pe o incursiune comparativă vest–est a modului în care a reacționat societatea europeană, în ansamblul ei, prin organele statului și cele ale Bisericii față de practicile magice și, în special, față de vrăjitorie.

Fiecare document prezintă propria «poveste» și creează, la o primă vedere, senzația de autonomie. O lectură aprofundată a documentelor va evidenția însă că episoadele relatate au legătură între ele atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al formei în care sunt redactate. Voiajul în timp și spațiu pe care îl propunem cititorului pornește din Franța anului 1623 și se încheie pe plaiuri transilvane în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Vom putea afla poveștile de viață, dinainte ca ele să se stingă pe rugul aprins, ale lui Jean Michel, Marie Magdelaine, Eva Rosina și ale altora ca ei… Recomandăm, așadar, citirea documentelor pentru o mai bună înțelegere a fenomenului persecuțiilor de vrăjitoare și, deopotrivă, a naturii umane.” (Marius Eppel, „Studiu introductiv“)