Un volum cuprinzând articole, conferințe susținute în țară și străinătate, interviuri și studii ale lui Romulus Rusan, scrise între 1996 și 2016. Tema comună: Memorialul Sighet, instituția pe care Romulus Rusan a fondat-o în 1993, alături de Ana Blandiana, și pentru care a lucrat neîncetat, timp de peste două decenii.

În loc de postfață, sunt publicate texte scrise de prieteni, istorici, scriitori, jurnaliști, apărute în zilele și săptămânile de după dispariția lui Romulus Rusan, toate la un loc conturând portretul celui care s-a dăruit pentru ceilalți.

Există oare ceva mai opus morții decât o carte? Există vreun vas în care viața să poată fi turnată mai cu grijă, adică fără să se risipească și să curgă pe de lături, luând cuminte forma cărții în care a fost turnată? Există ceva mai în stare decât o carte să transforme moartea în posteritate?

Iată, această carte conține o bună parte a vieții lui Romulus Rusan din ultimele două decenii, acea parte formată și din zilele săptămânii și din weekenduri, și din orele zilelor și din orele nopților, acea parte din cauza căreia nu avea timp să meargă nici la doctori, nici la concerte, nici să-și întâlnească prietenii, nici să-și deschidă manuscrisele literare, pentru că prioritară era întotdeauna munca la Memorial, din ce în ce mai solicitantă pe cât trecea timpul. Pentru că, paradoxal, o dată cu trecerea timpului, munca de la Memorial nu se apropia de sfârșit, ci căpăta amploare prin creșterea impactului public și a rezonanței internaționale. Încât, cei doi-trei ani de amânare a propriului scris au devenit tot atâtea decenii. (Ana Blandiana)