Mihai Banciu este un poet discret, fără apariții fulminante. Notații fugare care bat mai adânc decât se vede, poeme scurte ambiționând să surprindă în puține cuvinte un multum recomandat de antici sau pur și simplu peisaje însuflețite. De data aceasta, poemele sale fac un bilanț al câștigurilor, dar nu vă grăbiți să reduceți acest cuvânt la sensul său mercantil de azi, pentru că există și alte câștiguri, în viața unui poet mai ales, decât acelea din mintea și inima bancherilor. Dacă lumea aceasta e pierdută în lăcomia de bani și bunuri materiale, lăcomia lui Mihai Banciu e, totuși, alta. (Nicolae Prelipceanu)

* * *

Poetul este un foarte posibil căutător al poeziei viitorului. În ciuda faptului că este un contemplativ, un „subțire”, un „dificil” (și ca scriitură), șochează. În contextul sensibilității noastre de acum, globura macedonskiană care se prelinge prin țesuturile poeziei sale poate conta ca o eventuală transfuzie în vederea scoaterii poeziei contemporane din această revoltă ventrilocă, în definitiv, o deznădejde definitivă. (Constant Călinescu)

* * *