Inexistenţa arhivisticii ca disciplină opţională sau obligatorie în programa de învăţământ a secţiei noastre m-a determinat să inserez, în lucrarea de faţă,
o serie de informaţii legate de arhivistică, în general.
Structurat în patru capitole, cursul prezintă aspecte privind arhivistica la nivel european, naţional şi local.
Primul capitol se referă la istorie ca ştiinţă şi la izvoarele istorice de diferite categorii, tratând, în mod tangenţial, şi problema ştiinţelor auxiliare ale
istoriei.

Al doilea capitol face o prezentare sumară a arhivisticii: definiţie, scopuri, probleme generale, terminologie, subdiviziuni şi istoric.
Al treilea capitol prezintă multiple faţete ale evoluţiei arhivelor pe parcursul timpului: cercetarea ştiinţifică în arhive; importanţa arhivelor; organizarea şi
prelucrarea arhivei contemporane; personalul arhivelor; pregătirea arhiviştilor; materia arhivaliilor; practica arhivistică; publicaţiile specifice arhivelor; tendinţe
şi perspective în arhivistica actuală etc. Nu sunt neglijate, în acest capitol, nici direcţiile de dezvoltare ale Arhivelor Naţionale, fapt reflectat în titlurile a două
subcapitole: „Arhivele Naţionale şi economia de piaţă” sau „Managementul imaginii în sistemul Arhivelor Naţionale”.
Ultimul capitol cuprinde o serie de comentarii pertinente asupra legislaţiei arhivistice din România, intrând şi în „hăţişurile” legislaţiei internaţionale în
domeniu.
Anexele folosite sunt emblematice pentru tematica opţionalului de faţă: o listă orientativă a categoriilor de documente permanente create de unităţi, un
test de evaluare şi câteva propuneri de teme practice.
Consider acest demers ca fiind perfectibil şi sunt dispus să accept orice sugestie care ar duce la îmbunătăţirea lucrării în cadrul unei viitoare ediţii.

Autorul