Două dintre cele mai impresionante biografii istorice scrise vreodată despre conducătorii ruși

Descoperă poveștile unor personaje unice în istoria lumii, relatate de Robert K. Massie, istoric de renume mondial, distins cu premiul Pulitzer. Pachetul cuprinde două volume cartonate, prevăzute cu supercopertă și realizate în condiții grafice de excepție, care cuprind un total de peste 1300 de pagini.

Robert K. Massie a studiat istorie americană la Yale şi istorie europeană la Oxford. A fost preşedintele Asociaţiei Autorilor Americani și a câştigat premiul Pulitzer pentru biografii cu lucrarea Petru cel Mare. Viața și lumea lui. „Massie a fost întotdeauna un biograf cu instincte de scriitor”, titrează The New York Times Book Review, subliniind capacitatea autorului de a se adresa publicului larg prin intermediul biografiilor cuprinzătoare, riguros documentate, dar fascinante ca niște romane.

Petru cel Mare. Viața și lumea lui

La 30 mai 1672, a venit pe lume băiatul care avea să se transforme într-o legendă. Viața lui s-a desfășurat în Rusia și Europa pe fundalul monumental al secolelor XVII și XVIII. El este cel care a scos Rusia din negura Evului Mediu și a transformat-o într-un stat modern.

Cartea relatează magnifica poveste a lui Petru cel Mare (1672-1725) și surprinde convingerile, capriciile, curiozitățile și acțiunile acestei personalități complexe. Autorul urmărește îndeaproape relațiile cu cei pe care Petru cel Mare i-a iubit cel mai mult: Ecaterina, iubita sa tandră, şi Menşikov, prinţul fermecător şi lipsit de scrupule care a ajuns la putere prin intermediul său. Un loc special îl ocupă relaţia dificilă cu fiul său Aleksei, care a fost judecat şi condamnat la moarte în 1718. De asemenea, lucrarea ne introduce în lumea rusească schimbată iremediabil, uneori în mod violent, de reformele lui Petru cel Mare. Viziunea sa asupra vieții politice, sociale, culturale și religioase a avut o influenţă îndelungată asupra societăţii ruseşti. Stăpânit de obsesia pentru mare, Petru a luat decizia de a construi măreața flotă rusească. A urmărit consolidarea forței statului prin înființarea Sankt-Petersburgului și crearea unei armate de neînvins.

Avea o curiozitate aprinsă faţă de obiceiurile occidentale, alimentată de călătoriile sale incognito prin Europa, reorganizarea administrativă fiind inspirată de modelul occidental. Pe lângă perspectiva asupra societății rusești, autorul surprinde şi acţiunile lui Petru în planul politicii externe. Ne întâlnim astfel cu regi, comandanţi militari, nobili, toți actorii politici importanți ai acelor vremuri.

Lucrarea cuprinde cinci secțiuni, dintre care două se ocupă de relaţiile Rusiei cu celelalte state europene, o genealogie completă a dinastiei Romanov, o bogată secțiune de note, numeroase hărți și planșe.

„O lucrare captivantă... Mai fascinantă decât orice roman!” – The New York Times Book Review

Ecaterina cea Mare. Portretul unei femei

Păstrând același stil care îmbină valoarea documentară cu talentul narativ, istoria Ecaterinei cea Mare (1729-1796) se conturează ca „o superbă poveste, spusă de un desavârșit povestitor” (The Wall Street Journal). Ducele de Buckingham, ambasadorul britanic în Rusia în perioada 1762-1765, a schițat perfect portretul Ecaterinei – „Poate cea mai potrivită descriere a ei ar fi că este, deopotrivă, femeie și împărăteasă”, iar biografia lui Massie îi reflectă pe deplin viziunea.

Pe 21 aprilie 1729, s-a născut Sofia Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, cea care avea să devină împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Prin favorizarea celui de-al doilea copil, Johanna, mama sa, și-a pus amprenta asupra caracterului fetiței. Deși ajunsă la rangul de împărăteasă și aflată la apogeul puterii sale autocratice, Ecaterina își va dori, mai mult decât să trezească admirația oamenilor și să-și asigure supunerea lor necondiționată, să găsească acea căldură umană fundamentală pe care nu a primit-o din partea mamei. Nici atunci când i se spunea că este pe cât de urâtă, pe atât de obraznică, nici când era supusă la un lung șir de umilințe și interdicții, Sofia nu se răzvrătea fățiș, înăbușindu-și propriile opinii. Mai târziu, această obișnuință de a-și disimula orgoliul sub masca smereniei avea să devină o tactică intenționată și utilă la care împărăteasa apela ori de câte ori se confrunta cu o criză sau cu un pericol. Când se simțea amenințată, se înfășura temporar în mantia sfielii, a respectului și a supunerii.

Ecaterina și-a construit domnia printr-un lung șir de reforme sociale, legislative, educaționale, medicale, iar domeniul cultural a prosperat sub conducerea sa. În timpul epidemiei de variolă a optat pentru vaccinare, devenind un model pentru întregul popor. S-a implicat în numeroase conflicte cu Imperiul Otoman și a urmărit controlul asupra Crimeei, accesul în Caucaz și liberă navigație pe Marea Neagră. A avut o viață personală tumultoasă, iar relația cu ofițerul Grigori Potemkin l-a transformat pe acesta într-o figură influentă la curte.