Ursul s-a trezit din lunga hibernare. Iese din bârlog, pășind cu atenție pe iarbă, printre margarete, inspiră parfumul delicat al primăverii și, când se uită în apa iazului, vede... un zâmbet. Larg. Luminos. Și chiar în mijlocul feței lui! De unde a venit oare?

Căci zâmbetul ăsta nu-i al lui, ursul e sigur de asta. Atunci când celelalte animale vin, pe rând, în poiană, este clar: unde este un zâmbet, apar deodată încă multe altele.

O poveste minunată despre magia zâmbetului.