Păstorul se raportează cu precădere la sufletele păstorite. Inima lui bate pentru suflete, pentru că el este un iubitor de oameni, asemenea Celui care l-a iubit pe el însuși mai întâi și l-a chemat. Lui îi pasă de suflete, după cum Îi pasă și Marelui Păstor. Ochiul lui este format să vadă oile flămânde și însetate, slabe, rănite, căzute și rătăcite. Plăcerea lui este să străbată turma Domnului, să se oprească și să se aplece asupra oilor aflate în nevoie.

Reformatorul se raportează cu precădere la intruziunile spiritului lumii în turma lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a aprins în el un foc divin ce are ca scop sfințirea poporului și purificarea sa de tot ce este lumesc și nesfânt. Iată de ce slujba reformatorului este una vitală în această generație. Chemarea lui din partea lui Dumnezeu este să trezească poporul Domnului care a adormit și pe sfinții care au ațipit. Reformatorul nu are o viață ușoară. Lucrarea lui presupune muncă grea și luptă, sudoare, bătături și vânătăi inevitabile.