Meditația creștină nu se va strădui să iasă din lume ca să pătrundă în vreun paradis entuziast, ci, asemenea Mariei, va însoți în rugăciune drumul lui Isus, pentru ea de nepătruns, adesea de neînțeles, mereu gata să pornească din nou pe el dacă e nevoie de ea: sub Cruce. În această meditație există, în mod sigur, experiența împlinirii, dar nu și insule idilice, căci și asupra anilor de tinerețe ai Fiului planează profeția lui Simeon: „prin însuși sufletul tău va trece sabie" [Lc 2,35] şi – după cuvântul lui Isus în vârstă de doisprezece ani - cea mai întunecată umbră a neînțelegerii. O stranie întrepătrundere între pământ roditor și pustiu, trăită în răbdarea de neclintit a slujitoarei Domnului, care nu va fi scoasă de pe făgașul ascultării ei în credință de nici o lipsă de viziune de ansamblu, de nici o privațiune, de nici un cuvânt de respingere din partea Fiului. Dacă viața Fiului e descrisă drept o kévwoıS [kenōsis] din ce în ce mai adâncă, tot astfel viața Mamei e însoțirea fidelă a acesteia.

Hans Urs von Balthasar