Cartea scoate în evidența înțelesul adânc al câtorva parabole taoiste celebre însă dacă doriți să folosiți la maxim cartea, înainte de a citi ce spune Osho, făceți-vă un pic de timp și urmăriți să găsiți propria explicație asupra parabolelor prezentate.

Osho reușește și în această carte să prezinte învățăturile orientale (în acest caz, pe cele ale lui Chuang Tzu) într-un mod accesibil minții occidentale. Pe măsură ce crește capacitatea noastră de a înțelege condiționările minții nostre, crește și capacitatea nostră de a transcende mintea.

Iata si cateva fragmente din carte:
Chuang Tsu este o înflorire dintre cele mai rare, mai rară și decât un Buddha sau un Iisus. Fiindcă Buddha și Iisus pun accentul pe efort, iar Chuang Tse pe ușurință. Multe se pot realiza cu efort, dar și mai multe cu ușurință. Multe se pot face cu voință, dar și mai multe abandonând voința. Iar tot ceea ce obții prin voință va rămâne mereu o povară pentru tine; se va crea un conflict permanent, o tensiune interioară, lucrul obținut putând fi pierdut în orice moment. Trebuie să îl menții continuu – iar menținerea lui consumă energie, menținerea lui va sfârși prin a te irosi. Doar acel lucru la care ajungi cu ușurință nu va fi nicicând o povară pentru tine și doar ceea ce nu e o povară poate fi veșnic. Numai ceea ce nu e câtuși de puțin împotriva firii poate rămâne cu tine pururea. Chuang Tsu spune că la real, la divin, la existențial poți ajunge dacă te pierzi cu totul în el. Chiar și efortul de a ajunge la el devine o piedică – și atunci nu te mai poți pierde. Chiar și efortul pe care-l faci ca să te pierzi constituie un obstacol. Cum ai putea face un efort ca să te pierzi? Toate eforturile se nasc din ego, iar prin efort, egoul e consolidat. Egoul reprezintă boala. De aceea trebuie să renunți la orice efort, nu e nimic de făcut; trebuie să te pierzi cu totul în existențial. Trebuie să devii din nou asemenea unui copil mic, abia născut, care nu știe ce e bine, nu știe ce e rău, nu cunoaște niciun fel de distincții. Odată ce au apărut distincțiile, odată ce știi că așa e bine și invers e rău, te-ai îmbolnăvit deja și ești departe de realitate.

Când îți e ușor, atunci e bine. Începe bine și-ți va fi ușor.

Și acesta este criteriul: dacă, atunci când faci ceva, simți că ți-e ușor, atunci e bine. Dacă îți e incomod în orice fel, atunci ceva nu e bine. Dacă ești încordat înseamnă că viața ta nu curge cu ușurință. Când nu poți să dormi, nu poți să te relaxezi, nu poți să te detașezi înseamnă că viața ta nu e ușoară – înseamnă că urmărești lucruri dificile, imposibile. Schimbă-ți stilul de viață, căci te afli pe un drum greșit. Începe bine și-ți va fi mereu ușor, începe bine și vei fi mereu odihnit – acesta este criteriul. Privește întotdeauna la ce se întâmplă în tine atunci când faci ceva: dacă ai un sentiment de pace, de odihnă, dacă te simți bine în pielea ta, relaxat, atunci e bine. Acesta și numai acesta este criteriul. Ce e bine pentru tine ar putea să nu fie bine pentru altcineva, ține minte și asta. Fiindcă s-ar putea ca ce e ușor pentru tine să nu fie ușor pentru altcineva – pentru el altceva poate să fie ușor. Deci nu are cum să existe o lege universală în această privință. Fiecare individ trebuie să afle singur ce anume e ușor pentru el. Nu asculta la ce spune lumea, fiindcă există oameni care ar vrea să-ți impună legile lor. Acești oameni sunt dușmani, sunt criminali.
Niciun om care a înțeles viața n-ar vrea să-ți impună ceva. El nu va face decât să te ajute să trăiești cu ușurință, astfel încât tu să poți afla singur ce ți se potrivește.