Pornind de la meditația zen a gâștei crescută de mică într-o sticlă Osho are prilejul să ne vorbească despre lume și despre viață în stilul lui caracteristic, amestecând profunzimi nebănuite, umor și întelepciune pură.

Practicanții Zen obișnuiesc să mediteze asupra unor afirmații paradoxale. O astfel de străvechea problemă zen este aceea a gâștei crescută de mică într-o sticlă. În timp, gâsca devine suficient de mare încât să nu mai stea confortabil în sticlă, iar problema care se pune este cum scoatem gâsca afară fără să spargem sticla și fără să vătămăm gâsca? Pornind de la această situați Osho are prilejul să ne vorbească despre lume și despre viață în stilul lui caracteristic, amestecând profunzimi nebănuite, umor și întelepciune pură.

Conștiința ta este întotdeauna liberă, este chiar libertatea. Problema apare atunci când vrei să o prinzi. Mintea este cea care încearcă să prindă ceva mai presus de puterile ei. Iluzoriul nu poate prinde realul, nici realul nu poate prinde iluzoriul, ține minte aceasta. Iluzoriul nu poate prinde nimic pentru că nu există; realul nu poate prinde iluzoriul pentru că nu ai cum să prinzi o iluzie. Pur și simplu nu este.

Iluminarea nu este la fel de ușor de avut, așa că din ce te străduiești mai mult s-o dobândești, din aceea devine mai puțin posibilă. Nu poți prinde iluminarea în pumn. Dar o poți ține între palmele deschise; acesta este modul în care o poți avea. În palmele tale deschise poți ține tot cerul, toate stelele, întreaga existență; dacă strângi pumnul, nu mai este nimic. Cu cât îl strângi mai tare, cu atât mai puțin posibil este să rămână ceva acolo. Iluminarea se dobândește cu palmele deschise, fiind relaxat, calm și tăcut în adâncul ființei tale.