„Geniul lui Günther Mancke rezultă din intuiţiile obţinute prin studiu exact şi observaţie iubitoare a expresiilor vieţii coloniei de albine melifere, precum şi dintr-o înţelegere adâncă a naturii albinei. Este o invitaţie de a lua în considerare în profunzime natura fiinţei căreia i se adresează şi totodată o operă de artă. În acelaşi timp este practică, funcţionează, şi-a dovedit folosul în multe situaţii şi trebuie să fie cunoscută mai bine, fiind până acum un secret bine păzit.” (Heidi Hermann, Trustul Apiculturii Naturale)

Prefaţă la ediţia în limba română

Această carte este o minunată contribuţie la evoluţia apiculturii, precum şi la schimbarea unei mentalităţi şi a unei practici apicole care a dus pe nesimţite, de-a lungul ultimului secol, la îmbolnăvirea albinei şi la punerea speciei sale sub ameninţarea dispariţiei.

Traducerea în limba română era necesară din motive care vor deveni evidente după citirea cărţii.

Traducătorul român îndrăzneşte însă, ca în virtutea a 30 de ani de experienţă în apicultură, să adauge câteva argumente.

Cititorului familiarizat cu albinele sau celui care poate pretinde că este chiar un profesionist îi este cunoscută evoluţia apiculturii mondiale şi îngrijorările ei din ultimele două decenii.

Chiar dacă nu sunt cunoscute cu siguranţă, cauzele dispariţiei masive şi bruşte a populaţiei de albine, atât pe teritoriul Statelor Unite, cât şi în Europa, ele pot fi intuite. Există în prezent tot mai multe voci avizate, printre care indirect şi a autorului acestei cărţi, care atenţionează că e posibil ca slăbirea sistemului imunitar al albinelor, precum şi noua boală a albinelor denumită pe scurt CCD (Collapse Colony Disorder) să se datoreze nu numai folosirii pesticidelor în agricultură, nu numai poluării electromagnetice sau medicamentelor de sinteză chimică folosite pentru deparazitări interne şi externe ale albinei ci şi, poate mai ales, inhibării sau chiar anihilării unor instincte fundamentale ale albinelor.

Este vorba în primul rând de instinctul roirii pe care apicultorii au încercat întotdeauna să-l inhibe şi să-l controleze pentru a obţine recolte mai mari. Pentru acei cititori care nu au cunoştinţe de apicultură roirea este modalitatea prin care se multiplică-reproduc familiile de albine. Este ştiut că la o familie de albine „intrată în frigurile roitului” instinctul culesului se diminuează în favoarea instinctului roirii. De asemenea este ştiut că roiul primar ia cu el o mare parte din populaţia familiei, fiecare albină a roiului făcându-şi plinul cu miere înainte de plecare. Asta a hotărât Natura. Prin practica actuală noi i ne împotrivim din motive care pot fi înţelese dar care nu o fac, pe termen lung, mai puţin periculoasă. Există mai multe moduri de a păstra „averea” în familie, mergând de la roirea artificială şi până la împerecherea artificială a mătcii, metode care urmăresc inhibarea instinctului fundamental în favoarea producţiei de miere şi a câştigului financiar. Aici trebuie adăugat şi faptul, trecut cu vederea chiar de către stuparii cei mai experimentaţi, că roiul lăsat să evadeze în mod natural îşi caută şi îşi alege locul definitiv al noii case (scorburi, crengi, crevase, crăpături în ziduri etc.) prin albinele cercetaşe, conform unei înţelepciuni care nouă ne scapă. Chiar dacă în primul loc nu stă în general mai mult de o zi sau două în cel definitiv nu se aşază la întâmplare, pe când în cazul roirii controlate trebuie să accepte locaţia şi forma în care îl aşază stuparul şi care din punct de vedere energetic s-ar putea să nu fie cea mai bună. Nu trebuie uitat că planeta este înconjurată de un câmp magnetic, precum şi de o reţea telurică care abia începe să fie cunoscută.

În al doilea rând, ca urmare a aceluiaşi interes mercantil, este inhibat instinctul clădirii fagurilor. În loc să fie lăsate să clădească fagurii aşa cum le dictează instinctul, ele sunt „ajutate” cu foi de ceară cărora le-au fost imprimate în prealabil formele hexagonale. Apicultorii ştiu că în activitatea producerii cerii din propriul lor corp, precum şi cea a clădirii propriu-zise, albinele consumă multă energie şi că producţia de miere scade simţitor atunci când albinele sunt lăsate să clădească „de la zero”. Pe de altă parte, foaia de ceară, produsă artificial, care este apoi însârmată, introduce în stup substanţe şi materiale străine albinelor.

În al treilea rând este instinctul, ignorat în şi mai mare măsură, care face obiectul acestei cărţi revoluţionare. Şi anume este vorba despre relaţia delicată, greu de cuantificat, care există între atributele spiritual-sufleteşti ale unei fiinţe şi forma sa fizică. Nu e cazul să deconspirăm secretele care urmează să-i fie descoperite cititorului prin lectura, studiul şi mai ales punerea în practică a acestei cărţi. Fie însă permis următorul exerciţiu de imaginaţie propus cititorului. Imaginaţi-vă că aţi fi forţaţi de-a lungul întregii vieţi să purtaţi o îmbrăcăminte şi încălţăminte care sunt prea mici şi care, mai mult, nici măcar nu au forme care să se potrivească cu forma corpului dvs. Mai mult toată familia dvs. din prezent şi viitor, toţi urmaşii dvs. ar fi obligaţi să poarte aceeaşi îmbrăcăminte stupidă doar pentru că autorităţile au decis că astfel îmbrăcaţi veţi avea un randament mai mare în muncă, ale cărei rezultate oricum nu vă vor aparţine. Comparaţia de mai sus poate fi dusă mai departe. Imaginaţi-vă ca aceleaşi autorităţi „înţelepte” hotărăsc ceva îngrozitor. Obligă toate femeile însărcinate să nască prematur şi, mai mult, preiau ele controlul dezvoltării ulterioare a fătului prin îmbrăcarea lui într-o cămaşă care nu are nimic de-a face cu impulsurile lăuntrice de dezvoltare ale lui.

Vi se pare că este o comparaţie exagerată? După ce veţi fi citit cartea poate că n-o veţi mai considera astfel.

Încercând să controlăm aceste instincte fundamentale pentru unicul scop al producţiei uităm că albina este parte din ecosistemul întregii planete, relație ale cărei implicaţii abia începem să le descoperim. În spatele tuturor celor trei instincte pomenite mai sus se ascund taine profunde. Cititorul este invitat să consulte literatura ştiinţifică de specialitate. Sunt de interes în strictă legătură cu această carte opera şi experimentele lui Rupert Sheldrake despre postulata şi se pare dovedita existenţă a câmpului morfic, precum şi cercetările moderne asupra agriculturii şi apiculturii biodinamice. Nu în ultimul rând, și în strictă legătură cu această carte, este de interes ciclul de conferințe, ale lui Rudolf Steiner, numit „Über die Bienen”.

Acestea fiind spuse, cititorul este invitat la lectură şi studiu cu speranţa că cele descoperite în această carte îl vor sensibiliza şi determina să ofere măcar unora din familiile lui de albine o casă conform cu natura lor.

Secoşan Florin

Lipova, 5 februarie 2014

„...(dacă) o epocă nu are ochi pentru formă şi nu poate crea forme cu un ochi văzător, spiritul se va evapora, va deveni abstract, nesubstanțial, iar realitatea se va confrunta cu acest spirit pur abstract, ca o acumulare de materie lipsită de spirit...”

(Rudolf Steiner, extras dintr-o scrisoare datată din 1905)