Subtitlul cărții: "Să râdem pe calea către iluminare" rezumă într-un mod fericit și concis conținutul acestei cărți. Reprezintă o culegere de texte: povești, aforisme și anectote pline de umor atribuite unor mari maeștri zen. În spatele prezentării pline de umor se ascund lecții pline de profunzime oferite de către maeștrii spirituali studenților lor.

Într-o zi, un venerabil călugăr zen și discipolul său se plimbau pe o cărare. Discipolul s-a oprit să ridice un melc. Venerabilul călugăr l-a întrebat: „Ce vrei să faci cu melcul acela?”
„Mi-a fost teamă că o să călcam pe el, așa că m-am decis să îl mut din calea noastră”, i-a răspuns discipolul.
„Dar este limpede că melcul era predestinat să fie aici, chiar în acest loc și chiar în acest moment. Nu crezi că ai interferat cu destinul său karma-ic?”, l-a întrebat călugărul.
Adeptul s-a gândit o clipă, după care a pus melcul în locul de unde l-a luat. „Iar faci același lucru!”, i-a reproșat călugărul. ...

Calul cel iute al unui țăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alți zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul țăranului a fost lovit la un genunchi și a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.
O săptămână mai târziu, trimișii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul țăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luați cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos ești!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.