„Toți spun: Kremlinul, Kremlinul. Pe toți i-am au-zit vorbind despre el, dar eu nu l-am văzut niciodată. De-atâtea ori (de-o mie de ori), beat sau mahmur, am străbătut Moscova de la nord la sud, de la vest la est, de la un capăt la altul și la nimereală – și niciodată n-am văzut Kremlinul.
Ieri iarăși nu l-am văzut – și doar toată seara m-am învârtit împrejurul locurilor acelora și nu că aș fi fost foarte beat: de îndată ce ieșisem în Savelevski, bă-usem pentru început un pahar de żubrówka, pentru că știu din experiență că, în calitate de decoct matinal, oamenii n-au inventat nimic mai bun.
Așa. Un pahar de żubrówka. Iar apoi, pe Kaliaev-skaia, alt pahar, numai că nu de żubrówka, ci de votcă cu coriandru. Un cunoscut de-al meu spunea că votca cu coriandru acționează în mod antiuman asupra omului, adică, întărindu-i toate membrele, îi slăbește sufletul.”