Romanul debutează abrupt, cu marea călătorie din 1930 a „financiarului”
Baruch Landau, soldată cu dispariția sa șocantă, apoi anul 1925, an de cotitură, când, căsătorit cu Mira fiica unui rabin, caută să plece la București pentru a ieși din sărăcie.
Epopeea familiei Landau începe în ghetoul din Dorohoi, continuă la Brăila unde tatăl, croitorul Mendl Landau, decide să se mute pentru a scăpa de sărăcie. În copilărie, Baruch face cunoștință cu antisemitismul în mai multe forme, de la frământările din 1907, când țăranii răsculați se dezlănțuie împotriva evreilor, sau când susține examenul la liceu, la care obține nota 8,33 dar nu este primit deoarece locurile fuseseră completate cu „neevrei”. Neavând bani pentru o școală particulară, se angajează mai întâi ucenic la un fotograf, apoi funcționar la o societate comercială. Se apropie de mișcarea socialistă, fiind fascinat de Ștefan Gheorghiu sau Panait Istrati. Baruch devine obsedat de problema evreiască, încearcă să scoată o gazetă în idiș și chiar să lanseze o mișcare de popularizare a limbii și literaturii idiș. Romanul se încheie brusc prin seducerea brutală a Mirei.
Ghetto veac XX a fost prima parte a unei trilogii plănuite de Benador, în care
următoarele volume ar fi fost Mâl și beznă, și Urcuș în gol. Acestea însă n-au
văzut niciodată lumina tiparului.