Postfață de Radu Țuculescu

Pe copertă: Noa Levin Harif, Câmpurile memoriei (2020)

Un scepticism structural îl oprește pe Itzhaki să se abandoneze în grația lumii, iar cenzura operată de acesta va intensifica mereu condiția nostalgică. Temele nostalgiei se acumulează treptat tocmai pe fondul unei devoțiuni compasionale, al unei relații afective cu lumea, mereu contrariată, dar acut sentimentală. Lirismul familial, vraja persuasivă a originilor, vibrația mitică a peisajelor, toate vor fi prilejuri de efuziune sentimentală fără sentimentalism. (Al. Cistelecan)

* * *

Moshe B. Itzhaki este artistul a cărui curiozitate nu obosește niciodată, o păstrează vie, iscoditoare, tânără, plină de energie. De aceea, poezia lui este de o prospețime constantă, capabilă să ofere cititorilor mereu noi surprize, noi satisfacții. Zeul inspirației sale are, cu siguranță, cap de șoim. (Radu Țuculescu)

* * *

Eu nu știu cum să definesc cu precizie poezia, știu doar că ea conține infinite mistere, iar dacă reușește să emoționeze, să influențeze, să mângâie, să consoleze sufletul cuiva sau să dea glas și altora pe lumea aceasta, poezia și omul vor avea speranța supraviețuirii. (Moshe B. Itzhaki)

* * *

Profesor universitar, poet, traducător, editor, curator, actor de teatru și ornitolog, Moshe B. Itzhaki (1951, Israel) a fost decan al Facultății de Studii Continue, la Colegiul Academic al Științelor Educației Oranim. Trăiește la Ahuzzat Barak, lângă Muntele Tabor. A publicat volumele de poezie: Întoarcerea în neant (1993); Când porțile se-nchid (1999); Cicluri neîntrerupte (2004); Râurile își înalță vocile (2009); Vremea nebuniei – Duet cu un pictor (2010); Purtat de vânt (2011); Corpul e un ecuator (2014); Pasărea din urmă (traducere din ebraică în română de Paul Farkaș, 2015); Pasărea-ndoielii (2018); Și vine ploaia (traducere din ebraică în română de Paul Farkaș, 2018); Dar eu am privit în urmă (2021). A tradus în ebraică: Ana Blandiana, Refluxul sensurilor (2014), Speranță sub un soare gri (2017) și Când moartea se aprinde în frunze (2021); Apa strânsă-n căușul palmei (2018), o antologie care cuprinde 11 poeți ai Cenaclului Echinox (în colaborare cu Paul Farkaș); Dinu Flămând, Umbre și faleze (în colaborare cu Paul Farkaș); Marta Petreu, Singurătatea e o țară unu pe doi (în colaborare cu Paul Farkaș, în curs de apariție). În septembrie 2017, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, a fost distins, la Desești, cu Premiul „Nichita Stănescu” pentru poeziile sale (traduse în limba română de Paul Farkaș). În octombrie 2018, în cadrul Festivalului Internațional de Carte Transilvania din Cluj-Napoca, a primit premiul „Proba limbii române” pentru traducerea în ebraică a antologiei Apa strânsă-n căușul palmei.

* * *

Paul Farkaș (1947, Beiuș, jud. Bihor) este filolog, ziarist și traducător. Deși trăiește de 32 de ani în Israel, a rămas puternic legat de România, de cultura și oamenii ei. Este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai. A obținut M. Phil în literatura engleză la Anglia Ruskin University din Marea Britanie și un doctorat în literatura engleză la Universitatea Babeș-Bolyai. A tradus volumele poetului israelian Moshe B. Itzhaki Pasărea din urmă (2015) și Și vine ploaia (2018), colaborând cu acesta la traducerea și apariția volumelor de poezie ale poetei Ana Blandiana în ebraică – Refluxul sensurilor (2014) și Speranță sub un soare gri (2017) – și, în 2018, la antologia poeților echinoxiști Apa strânsă-n căușul palmei. Anual, Paul Farkaș susține conferințe pe teme educaționale și ale Holocaustului nord-ardelean din anii 1940-1944. În anul 2016, Editura Limes a publicat un jurnal de lagăr, Întoarcerea din iad, de Aly Steinmetz, sub îngrijirea lui Paul Farkaș și cu un Cuvânt-înainte de Ioan-Aurel Pop. Împreună cu Moshe B. Itzhaki, a tradus în ebraică și din proza și teatrul scurt ale scriitorului Radu Țuculescu, sub titlul Trei în dormitor și alte povestiri (Ed. Iton 77, Tel Aviv, 2019).