Ortega y Gasset (1883 –1955) este, înainte de toate, un gânditor al literelor care își îndeplinește misiunea înarmat cu o vastă cunoaștere și cu o extraordinară cultură generală. O mare parte din fascinația pentru operele sale derivă din convingerea sa că subiectele intelectuale sunt de asemenea, și în același timp, subiecte politice. Este convins că pentru a dezvolta o metafizică este necesar, într-un anumit fel, să faci istorie, deoarece metafizica ascunde, fie că ne place sau nu, o obligație față de un anumit mod de a observa cursul istoriei și momentul prezent. Filosofia, de fapt, pretinde conștiință de sine și de ceea ce îl înconjoară pe subiectul gânditor, de circumstanța sa. Volumul de față abordează, într-o formă expozitivă, nu lipsită de critică, noua sensibilitate teoretizată de Ortega în raport cu problemele cu care se confrunta societatea timpului său. Certitudinea sa este că realitatea poate fi mai bună dacă se iau măsurile adecvate și, mai ales, dacă suntem capabili să ne întrebăm nu doar ce sunt lucrurile, ci și ce ar putea deveni. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)