Cartea se structurează pe mai multe niveluri: în primele capitole explică modul în care evenimentele și acțiunile din trecut ne-au modelat realitatea prezentă. În capitolele următoare, dezvoltă acest subiect, oferind cititorului instrumentele necesare pentru a descoperi cine este la cel mai profund nivel al ființei sale, pentru a recunoaște credințele care îl limitează și pe care le-a acceptat ca fiind adevărate și pentru a se elibera de toate atașamentele la care nu a putut renunța și care îl împiedică în permanență să evolueze spiritual. Ultimele capitole vor ajuta cititorul să își croiască un nou traseu în viață, care pentru mulți oameni poate fi unul cu totul diferit față de cel pe care se află în prezent.

Cuprins:

Nota Hierophant Publishing

Cum a luat ființă această carte

Explicația termenilor-cheie

Introducere

1. Cum se formează un maestru

2. Înțelegerea domesticirii și atașamentelor noastre

3. Iubirea necondiționată față de tine însuți

4. Iubirea necondiționată față de ceilalți

5. Identificarea factorilor declanșatori și depășirea capcanelor

6. Ieșirea din ciclul automatismelor

7. Măștile multiple

8. Stabilirea unui țel

9. Compararea și competiția

Dorința mea pentru tine

Mulțumiri

„În tradiția toltecă, funcția principală a minții este de a visa sau de a percepe și proiecta informații. Visul personal reprezintă realitatea unică creată de fiecare individ în parte; este perspectiva fiecăruia, o manifestare a relației dintre trup și minte, iar intenția este energia care le animă pe ambele. Pe măsură ce cunoașterea și experiențele împărtășite se contopesc, noi co-creăm Visul planetei, format din combinația tuturor ființelor din Visul personal al lumii. În timp ce noi trăim vise individuale bazate pe propriile percepții, Visul planetei este manifestarea intențiilor comune, în cadrul cărora dăm voie ideilor și înțelegerilor să curgă liber între noi. Dacă există armonie în Visul personal, atunci există o oportunitate constantă pentru armonie și în cadrul Visului planetei.”

„Pe măsură ce creăm Visul planetei, putem alege dacă să ne iubim unii pe alții condiționat sau necondiționat. Când ne iubim unii pe alții necondiționat, oglinda noastră este curată; ne putem vedea pe noi înșine și pe ceilalți exact așa cum suntem: expresii minunate ale divinului. Însă când fumul atașamentului și domesticirii ne întunecă percepția și ne face să ne condiționăm iubirea, nu mai putem vedea divinitatea din noi înșine și din ceilalți. Astfel, ajungem să ne luptăm unii cu alții pentru un bun pe care l-am confundat cu iubirea.”

„Dacă privești lumea prin ochii iubirii condiționate, încerci să îi controlezi pe ceilalți impunându-ți voința asupra lor, astfel încât să se conformeze ideii pe care o ai despre cine și ce crezi tu că ar trebui să fie. Dacă nu se conformează cerințelor tale, vor primi pedeapsa judecății tale. Aceasta este iubirea condiționată, pe scurt. Însă nu uita că de fiecare dată când judeci pe cineva, pedepsești acea persoană pentru că nu respectă promisiuni pe care, de fapt, nu le-a făcut.”

”Când privești prin ochii iubirii necondiționate, poți vedea clar cine se află în fața ta: o ființă care încearcă să supraviețuiască și să prospere într-o lume plină de domesticire și iubire condiționată. Iubirea necondiționată îți permite să nu fii de acord cu alegerile și credințele celorlalți și, în același timp, să le respecți dreptul de a le avea. Practica iubirii necondiționate reprezintă arta stăpânirii de sine. Odată ce ai recunoscut, eliberat și iertat judecățile de sine născute în urma domesticirii, poți să îi identifici și să-i ierți pe cei care acționează din perspectiva propriei domesticiri. Persoana din fața ta a fost domesticită, iar acum vrea să îți transmită această domesticire, deoarece este singurul lucru pe care îl cunoaște. Cu toate acestea, te poate subjuga numai cu permisiunea ta.”

- (Don Miguel Ruiz Jr.)