În Note despre suferinţă, o elegie scrisă pentru a onora și a procesa moartea tatălui ei în
primele luni ale epidemiei COVID-19, Chimamanda Ngozi Adichie face experiența morții și a
doliului viscerale. Cu o onestitate și o vulnerabilitate palpabile, construiește o narațiune a
jelaniei, a absenței și a iubirii.

„Cu o elocvență brută, Note despre suferință este deopotrivă dureros de personală și incredibil de
familiară pentru oricine a simțit „pulverizarea permanentă” [a suferinței]. În aceste pagini, scrise și
publicate la mai puțin de un an de la moartea tatălui ei, durerea lui Adichie este atât de palpabilă,
încât aproape că îi putem simți fizic supliciul. Suferința este lipsită de politețe… Cuvintele autoarei
conferă o voce autentică celei mai universale dintre emoții, care e și cea mai universal evitată.”
— The Washington Post
„În textura acestor fraze aproape că putem simți că autoarea a refuzat să recurgă la instrumentele
de rafinare ‒ limbajul și memoria ‒, pentru a permite realității ei emoționale să rămână despicată și
tăioasă.”
—The New York Times Book Review