Zola spunea că „farmecul lui Alphonse Daudet, acest farmec profund care l-a făcut să câștige un loc atât de înalt în literatură, provine din savoarea originală pe care o dă și celei mai mici frânturi de frază. El nu poate povesti un fapt, prezenta un personaj fără a se transpune pe de-a-ntregul în acest fapt sau personaj, cu vivacitatea ironiei și dulceața tandreții lui.”

Lidia este unul dintre ultimele romane ale scriitorului, ce o are drept eroină pe o fată orfană, fără avere ori viitor, ce poartă acest nume, și pe care o femeie orgolioasă și dominatoare, madame Fenigan, o alege drept mireasă pentru fiul ei. Ea speră ca viitoarea noră să fie docilă, modestă și să o asculte în totul. Ceea ce nu va confirma decât parțial așteptările soacrei.

Lidia, fire visătoare și însetată de romantism, nu găsește în acest mariaj povestea pe care își dorea să o trăiască. Destinul însă îi scoate în cale pe neașteptate pe acel Făt Frumos la care visa. Doar că ea are treizeci de ani, iar el doar optsprezece.

Adolescentul ce o seduce și îi frânge inima, o împinge, frângându-i inima, la sinucidere, gest ratat din fericire, care o face să se întoarcă la domiciliul conjugal.