Ucraina, 2022. Rezistență, moarte, fugă, coșmar, genocid. Nimeni nu ar fi crezut… Nimeni din cei ce au ignorat Istoria. Kremlinul aduce, din nou, lumea în mijlocul unui ev aprins, așa cum o făcea la sfârșitul Celei de-a Doua Conflagrații Mondiale care distrusese jumătate de omenire. O altă jumătate avea să se zbată în teamă pentru încă o măsură prea îndelungată de timp. Asemenea înaintașilor săi, Lenin și Stalin, mult huliți (ori mult iubiți, sic!), Vladimir Vladimirovici Putin, Președintele Federației Ruse, recurge astăzi la aceeași resursă ideologică pentru a demonstra corectitudinea „operațiunii militare speciale” a Armatei ruse din Ucraina, „operațiune” demascată azi drept cel mai sângeros și de neînțeles război al Rusiei împotriva poporului ucrainean. În cele din urmă, împotriva umanității, așa cum o cunoșteam până în urmă cu o lună.

Ideea rusă, a mesianicului „viitor luminos” al Rusiei Mari, „întregite”, motivează, încă o dată, acțiunile unui conducător moscovit. Credința, sinceră ori nu, a decidenților politici de la Kremlin în destinul universal al poporului rus de a „salva” ori „a elibera” omenirea de „necredința” și „necurăția” occidentale care „acaparează” teritorii și popoare aflate în sfera de interes a Moscovei, contaminează, din nou, în cel mai nefast mod cu putință, viețile inocenților. Istoria are, acum, doar rolul de a consemna. Până mai ieri, ar fi putut să salveze oamenii din fața morții. O va face, poate, și mâine, doar dacă, din când în când, îi vom acorda atenție, căci Ea nu a fost nicicând doar o „poveste”, ci o oglindă, dureros de clară, a viitorului.

București, aprilie 2022,

Ioana Elena Secu

***

„Ceea ce se ridică deasupra națiunii, proiectat din esența sa, ceea ce determină orientări, acțiuni și scopuri politice specifice, un anumit comportament în vreme de război și un altul spre atingerea idealului păcii; ceea ce oferă poporului, în cele din urmă, însuși nucleul identității sale, aceasta o numim ideea popoarelor.” „Noua propagandă stalinistă reprezenta, totodată și un necesar mijloc de legitimare a Marii Terori (1936-1938) – procesul de represiune a așa-zișilor „adversari” ai stalinismului (lideri comuniști, conducători militari, cetățeni simpli presupuși a fi împotriva regimului de la Kremlin etc.). Din acest moment, contaminarea societății sovietice avea să însângereze, nu peste mult timp, mai mult de jumătate din glob. Suflul rece al morții se așeza, neprevăzut, neanunțat, peste întreaga umanitate.” „Calculele liderului de la Kremlin privind imposibilitatea conducătorilor germani de a repeta aceeaşi greşeală făcută în Primul Război Mondial (…) au dus la slaba reacție a Moscovei odată aceasta confruntată cu invazia surpriză a Wermacht-ului din 22 iunie 1941. Stalin s-a retras, imediat, vreme de trei zile, la dacha sa (lb. rusă, casă de vacanță, n. n.) din apropierea capitalei sovietice. Avea să se întoarcă, însă, cu o putere mai mare asupra populației și a conducerii de partid înspăimântate, utilizând cu pricepere „secretul” țarilor: ideea poporului rus pusă în slujba idealului apărării și expansiunii teritoriului național. Avusese loc contaminarea Revoluției socialiste.”

***

1993. Nu am ales eu nici Istoria, nici cuvintele despre ea. Sunt din ce în ce mai convinsă că ele au făcut alegerea. Avea să fie – descopeream mai târziu – mai mult decât o cale ori o pasiune, ci o viață. A mea și a celor dragi, – „contaminați” direct ori indirect de ideea unei societăți comuniste – victime ale unei mari istorii, infiltrate în sentimentele și în drumurile noastre asemenea unui virus perfid. Prima mea amintire nu are legătură cu vreo jucărie ori vreo „operă” desenată pe pereții de acasă, spre groaza și amuzamentul părinților, așa cum, poate, se întâmplă în cazul copiilor născuți mai departe de anul Revoluției Române. Revin, 1993. Boris Elțîn „cucerea”, din nou, Rusia, printr-o mai mică „Revoluție” decât cea din 1917. Kremlinul rămăsese fără Imperiu, dar ideea sa continua să existe. Se semna un al doilea START (Acordul americano-rus de reducere a armelor strategice) de către George W. Bush și Elțîn, la Moscova. Se părea că zgomotul de sânge și arme fusese închis în amintirile celor care participaseră la „războaiele” mari ale secolului „extremelor”. Spre sfârșitul anului intra în vigoare și Tratatul privind Uniunea Europeană, marcând astfel începutul unei noi ere…

În primul rând, cartea de față este un manifest pentru neuitare și iertare. Nu este nici pe departe completă ori totală, nu veți găsi în ea adevărul absolut despre comunism și nici verdicte asupra „vinovaților”. Nicicând nu mi-am propus o astfel de minune în „ape”, încă, atât de tulburi și de actuale. Numai înțelegând Istoria așa cum a avut loc, cuprinzând-o din diferite perspective, putem face loc toleranței, iertării și, prin acestea, viitorului cu adevărat liber. Este, poate, singura noastră datorie față de Istorie.

Ioana Elena Secu