Veverițele lui Pavlov, roman situabil în paradigma textelor pe care le-aș numi din start cosmopolit-hippiote, își ancorează stilul în realități multiple, caleidoscopic asamblate.
E vorba, în acest gen de literatură, despre încrucișări de spade narative, povești ale unor bursieri, aparent nimic ieșit din comun, doar o neasemuită situare în logica vieților care, vremelnic, coexistă, se întâlnesc în același spațiu, adică sunt legate de un obiect, de o stare, de o frântură de comunicare.
Totul în registru întrețesut, reluat și, uneori, devastator, în constatări și negări de principii.

Simona Constantinovici