Premieră scenică, publicare în volum, 1965- Calcutta.

Radiodifuzare - 1967.

Amita Bhose, 1972: „Seară de iarnă la București. Îl citeam pe Sebastian și, desprinzându-mi din când în când privirea din filele cărții, priveam cerul ascuns sub o manta plumburie. Milioane de fulgi pluteau în nesfârșite șuvoaie de argint. Nu se vedeau nici Ursa Mare, nici Vega, dar știam că străluceau la fel ca totdeauna pe cerul clar, albastru al Calcuttei. Câte nopți mi-am petrecut privind Ursa Mare! Și nu e oare ciudat să afli că aceeași constelație a inspirat un scriitor de pe un tărâm îndepărtat să scrie o piesă atât de fascinantă? Totul – inspirația, atmosfera, personajele – din Steaua fără nume îmi era atât de familiar, încât aveam senzația că citesc, în traducere, o piesă indiană. Fără îndoială, Mihail Sebastian e un scriitor de farmec universal, fapt care s-a confirmat prin marele succes de public pe care l-a avut piesa adaptată de mine în limba bengali. Artiștii înșiși erau profund emoționați.”