Volum apărut la aniversarea a 70 de ani ai autorului, sub egida Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj

Pe copertă: Maria Pal, Omul din nori, grafică în tuș, 2008

Colecția Echinox (Seria de poezie) este îngrijită de Horia Bădescu, Ion Pop și Eugen Uricaru.

Un pian

aruncat pe malul râului

de câțiva muncitori

proaspăt mutați în casa

cedată de o familie de burghezi

duși la Canal.

Și cascada

jeluindu-se toată noaptea

pe ritmuri de Bach.

Ion Cristofor

* * *

Echinoxistul Ion Cristofor este receptat îndeobște ca poet al solitudinii („Dar eu în seara asta/ neauzit/ între patru pereți/ urlu/ în urechea imensă a singurătății”), dar și ca expert în paradoxala artă a reconcilierii realelor cu interioritatea prin proceduri metaforale adesea surprinzătoare. Gheorghe Grigurcu remarca un „răsfăț paradoxal melancolic al percepției ființei lăuntrice”, iar Petru Poantă un „enciclopedism ceremonios de imagini”.

De la debutul cu „În odăile fulgerului” (1982), trecând prin „Cina pe mare”, „Marsyas”, „Casa cu un singur perete”, „Sărbătoare la ospiciu”, „O cușcă pentru poet”, „Angore et taedio”, „Cine a dat foc Romei”; Geamantanul de sticlă”, „Orchestra de jazz”, „Gramofonul de pământ” și până la cartea de acum, Ion Cristofor redactează calm tensionat, cu o tristețe fecundă, cronica trudei de a impune cuvintelor o ordine pe care s-o imite viața însăși. Reținând în comentariile mele trecute mai ales dimensiunea thanatică, observam altădată că poezia sa e, într-adevăr, gravă și traversată de neliniști (cum o recepta un Adrian Marino, de pildă), însă nicidecum sumbră. Întrebările ultime pe care și le pune poetul se rostesc în gama generoasă a seninătății, a unei înțelegeri calme a muritudinii. Ion Cristofor scrutează, cu privirea ațintită și cuvintele în alertă, toate semnele și semnalele morții intravitale, firescul acesteia nelăsând loc spaimelor deșirante, ci invitând, mai degrabă, la reculegeri și replieri, la revalorări ale datelor existenței. (IRINA PETRAȘ)

* * *

Ion Cristofor (la naștere: Ioan Cristofor Filipaș) este unul dintre cei mai valoroși poeți care au ieșit în deceniul opt din ambianța selectă a Echinox-ului. Deși debutează editorial în plină ofensivă a generației optzeciste (1982), el se circumscrie totuși criteriului poetic al modernității târzii, respectiv formelor manieriste și decadent estetizante ale acesteia. Etichetările sunt aproximative, încercând să releve, de pe o parte, o sensibilitate melancolică, de descendență postsimbolistă și expresionistă, iar pe de alta, o deosebită dexteritate a „figurilor” limbajului. Poetul nu este străin de unele tehnici postmoderniste (autoreferențialitatea, citatul), numai că ele se încorporează într-un discurs de tip metaforic, somptuos imaginativ, solemn și grav, orientat programatic spre obscuritate. Ironia, când apare, este de esență romantică, niciodată relaxată în parodie sau în ludicul gratuit. Autorul s-a format în atmosfera intelectuală a anilor ‘70, într-un mediu saturat de misterul blagian, expresionismul metafizic traklian ori de exotismul fastuos enigmatic al lui Saint-John Perse, dar și de un livresc care iriga vital o poezie recent detașată de spontaneitatea naturală și analfabetă. Universul lui Ion Cristofor s-a contaminat și s-a constituit într-o asemenea ambianță, hrănit de lecturi de prima mână și de o conștiință estetică matură. Regimul imagistic și stilistic e foarte diversificat, de la arabescurile subtile, irizate de rafinate clarobscururi, până la un vizionarism fantasmatic și oracular, sau la grotesc și prețiozitate. Dar starea lirică rămâne aceeași, cu precădere depresiv melancolică și contemplativă. Ca orice modernist ortodox, poetul metamorfozează elementele reale într-un spațiu ireal care este al poemului însuși, dominat de magia interioară a unei emoții artistice impersonale. (PETRU POANTĂ)

* * *

ION CRISTOFOR

Pseudonimul lui Cristofor Ioan Filipaș. S-a născut la 22 aprilie 1952, în comuna Geaca (județul Cluj), într-o familie de țărani (Aurel și Rozalia, n. Trif). A absolvit Liceul industrial energetic din Cluj-Napoca (1972) și Facultatea de Filologie din Cluj, secția română-franceză (1976). Doctor în filologie cu lucrarea Aron Cotruș între revoltă și rugăciune (2001) și masterand al Facultății de Ştiințe politice, administrative și ale comunicării (2006). Redactor la revistele Echinox (1974-1976), Tribuna (1987-2002), Bucovina literară (1998-1999), Cetatea culturală (1999-2009), Orașul (din 2017). A fost electromecanic, profesor de limba franceză, librar. A funcționat ca șef de serviciu și șef de birou la Primăria municipiului Cluj-Napoca (1999-2017). Din 2021 redactor-șef al revistei Conexiuni culturale (Cleveland, OHIO, SUA). Poeziile sale au fost traduse în reviste, antologii și volume de autor în limbile engleză, germană, spaniolă, catalană, coreeană, suedeză, sârbă, japoneză, macedoneană, slovenă, cehă, maghiară, italiană, bulgară, portugheză, slovacă, aromână, turcă etc.

Poezie: În odăile fulgerului (1982); Cina pe mare (1988); Marsyas (2001); Casa cu un singur perete (2004); Sărbătoare la ospiciu (2004); O cușcă pentru poet (2007); Angore et taedio (2009); Cine a dat foc Romei (2010); Orchestra de jazz (2012); Gramofonul de pământ (2014); Cronica stelelor (2018); Poeme canibale (2021).

Volume selective din poezia sa: Geamantanul de sticlă / The Glass Suitcase (ediție bilingvă româno-engleză, traducere de Dan Brudașcu, 2011); Nopți de jazz/Nuits de jazz (ediție română-franceză, traducere de Letiția Ilea, 2015); Am Rand der Kaffeetasse (ediție germană-română, traducere de Christian W. Schenk, 2018); Vida de reserva/ Viața de rezervă (ediție catalană-română, traducere de Pere Bessó, 2019); O picătură de sânge/ Una gota de sangre (ediție română-spaniolă, traducere de Mario Castro Navarette, 2019); Sesle yikanan söğüt (traducere în turcă de Alina Feiruz Gerez, Editura USAR, Istanbul, 2019); Aki csillagokból Jósol, Versek ( traducere în limba maghiară de Beke Sándor, editura Pegasul transilvan, Târgu Secuiesc, 2020); Cam valiz (traducere în turcă de Ayten Mutlu, editura Artshop, Istanbul, 2021); Somewhere a blind child (traducere în limba engleză de Andreea Iulia Scridon, Editura Naked Eye, Anglia, 2021).

Istorie literară: Aron Cotruș, exilatul (1999); Aron Cotruș între revoltă și rugăciune (2003); Memoria exilului românesc (în colab. cu Maria Pal, 2002).

Eseuri: Scriitori belgieni (2000); Scriitori din Ţara Sfântă (vol. I, 2000; vol. II, 2002; vol. III, 2004); Francofonie și dialog (2006); Belgia sau regatul poeților (2007); Românește la Ierusalim (2012; ediția a II-a, 2013); Însemnări de pe pluta Meduzei (2014); Constelația poeților (2020).

Interviuri: Seneffe sau vocația dialogului (2000); Amurgul dimineții. Convorbiri cu Gabriel M. Gurman (2005); Românitate și exil (2006); Oameni, gânduri și cărți (2008); Voci din diaspora (2017).

Monografie: Nicholas Catanoy sau avatarii unui peregrin (2003; ediția a II-a, 2005).

Colaborator la: Dicționarul scriitorilor români, coordonare și revizuire științifică de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (1995, 1998, 2001, 2002); Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (2000); Academia Română, Dicționarul general al literaturii române (2004); Dicționarul biografic al scriitorilor români, coordonat de Aurel Sasu (2005) ș.a.

Premii: Premiul Universității din Freiburg și al revistei Sborlu a nostru (Germania) pentru publicistică (1996); Diploma de onoare a Centrului Cultural Israelian-Român din Tel Aviv (2002); Diploma de onoare a Cercului Cultural din Haifa (2002); Medalia de argint Terra Sancta și titlul de Omul anului (Israel, 2017); Diploma de excelență a Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (2018); Premiul pentru poezie al revistelor Convorbiri literare (2016), Acolada (2019), Mișcarea literară (2019).