Conștiința modernă, formată în etosul revoltei prometeice, impune ca omul să se creeze pe sine în mod independent și să-și aleagă țelurile spre care va tinde. Această operațiune nu poate fi realizată în mod consecvent. Ea îi atribuie omului un statut divin pe care el nici nu-l deține și la care nici nu poate ajunge. Străduindu-ne să realizăm reprezentarea prometeică a autocreației, ne situăm sub impactul miturilor ideologice și ale anturajului. Încercând să ne rupem de fundamentele civilizației care ne definesc identitatea, construim identități cât se poate de arbitrare și efemere.

(…) Existăm într-o ordine creată de generații întregi, față de care individul în sine nu poate adăuga mare lucru. Această ordine culturală rezultă dintr-o ordine metafizică ce depășește înțelegerea omenească. Sentimentul acestei ordini ne este comun – adesea o negăm verbal, dar acțiunile noastre ne contrazic. Fundamentul ei este religia. - Bronisław Wildstein

Cuprins:

Introducere. 7

Este ceva putred în Danemarca. 37

Trezirea lui Gregor Samsa. 53

III. Minunatul totalitarism nou. 61

Luminile eronate ale Iluminismului 81

De la Marx la Habermas sau despre critica fără spirit critic. 93

Lumea constestată. 121

VII. Suspiciunea, adică încrederea în orice. 147

VIII. În marele spital al civilizației noastre. 169

Nașterea liberalismului sau felul în care ideile duc

la propria negare. 199

Iluzia utopiei raționaliste. 227

Liberalismul sau sinuciderea libertății 243

XII. Contract și dreptate. 287

XIII. Căile și fundăturile democrației 311

XIV. Nu există capitalism.. 327

Mimesis sau creatorii ținuți din scurt 345

XVI. Experiența poloneză. 371