In copilaria si tinereta mea fostu-mi-a dat sa fiu incunjurat de parinti, rude, oameni de casa, tarani si slugi cari traise viata celor dintai sasazeci de ani ai veacului si cari, de la batranii lor, auzise multe despre o viata si obiceiuri si mai indepartate in negura timpurilor. Multi din ei, in primul rand tata si mama, erau niste povestitori neintrecuti: cu dor imi aduc aminte de lungile lor povestiri in lungile sari de iarna, la tara.

Partea ce mi-a ramas in minte din multele lor povestiri spus-o-am si eu treptat copiilor si cunostintilor mele. Cu totii m-au indemnat sa pun aceste amarunte ale vietii noastre de altadata pe hartie, ca sa nu dispara fara urma, odata cu mine.

Cu deosebire staruitoare si repetate in curs de ani fost-au in aceasta privinta insistentele fiicei mele; mai cu sama pentru a-i face placere luat-am in mana condeiul pentru ca sa le scriu. Ei deci ii dedic, cu dragoste, acest volum care, daca ma va ingadui Dumnezeu, va fi urmat de altele.

Radu Rosetti