De când există omul, el se roagă. Întotdeauna și peste tot omul și-a dat seama că nu este singur pe lume, că există Cineva care îl ascultă. El și-a dat întotdeauna seama că are nevoie de un Cineva mai mare și că trebuie să tindă spre El, să vorbească cu El, pentru ca viața lui să fie ceea ce ar trebui să fie.

Dar fața lui Dumnezeu a fost întotdeauna acoperită și numai Isus ne-a arătat adevărata sa față. Cine îl vede pe El, îl vede pe Tatăl (cf. In 14,9). Astfel, dacă pe de o parte este firesc ca omul să se roage, pe de altă parte există întotdeauna și incapacitatea noastră de a ne ruga și de a vorbi cu un Dumnezeu ascuns. De multe ori nu știm ce anume să-i cerem, spune Sfântul Paul (cf. Rom 8,26). De aceea trebuie să-i spunem întotdeauna Domnului, ca și discipolii: „Doamne, învață-ne să ne rugăm“ (Lc 11,1).

Domnul ne-a învățat rugăciunea „Tatăl nostru“ ca model al rugăciunii autentice și ne-a dat o Mamă, Biserica, care să ne ajute să ne rugăm. Biserica a primit o mare comoară de rugăciuni din Sfânta Scriptură. De-a lungul secolelor, numeroase rugăciuni s-au ridicat din inimile credincioșilor care au fost adresate întotdeauna lui Dumnezeu. În rugăciunea cu Biserica Mamă, învățăm noi înșine să ne rugăm.

Dar întrucât nu reușim să formulăm totdeauna cum se cuvine rugăciunile noastre, ne folosim de modele. Ele reprezintă rugăciunea vocală, pe care o găsim de obicei în Cărțile de rugăciuni.

„Nu trebuie să disprețuim rugăciunea vocală“, a spus Papa Francisc într-o cateheză despre rugăciune; el a avertizat să nu considerăm acest tip de rugăciune ca fiind „pentru copii sau pentru oamenii neștiutori“. „Nu trebuie căzut în mândria de a disprețui rugăciunea vocală ... Este rugăciunea celor simpli, aceea pe care ne-a învățat-o Isus: Tatăl nostru, care ești în ceruri... Cuvintele pe care le rostim ne iau de mână; în unele momente redau gustul, trezesc chiar și cea mai somnoroasă dintre inimi; trezesc sentimente ale căror amintire am pierdut-o și ne duc de mână spre experiența lui Dumnezeu“.

Această ediție în format mic, "de buzunar“, a Cărții de rugăciune, ne oferă tocmai rugăciunile fundamentale ale creștinului, care s-au maturizat de-a lungul secolelor. Ele ne însoțesc de-a lungul tuturor evenimentelor vieții și ne ajută să trăim liturgia Bisericii prin rugăciune simplă, dar făcută din toată inima.

Salut inițiativa și îl felicit pe Pr. Ioan Şerban Manole OFMConv., coordonatorul acestei noi ediții a «Cărții de rugăciune», pentru că oferă credincioșilor, mici și mari, într-un format foarte practic, rugăciunile de bază ale creștinului.

Îl rog pe Domnul să reverse belşugul harurilor sale asupra tuturor care, cu multă credință și iubire, îşi vor îndrepta zilnic gândul spre El, folosindu-se de aceste modele de rugăciune.