Într-o lume tot mai pedestră și apteră, în care poezia a devenit deseori o prozaică foaie clinică a rătăcirilor și neputințelor omenești, Marius Zubac ne propune un volum de răsfățuri lingvistice și metaforice, de apelpisiri și împielițări ale limbii și imaginației care să desfete iubitorii de lucruri rare. Rod al unui scriitor școlit în amfiteatrele lirice al vremurilor când poezia era regina balului. O poezie de un farmec aparte, reconstituind și reconstrunind spectaculos, într-un „timp al visării și reîncarnării”, universuri și sintagme lirice care subsumează și joacă auroralitatea vicleană din ceea ce Eugen Simion numea „dimineața poeților”, din acele răsfățuri de dulce tânguire amoroasă a limbii ca „un fagure de miere” a Conachilor și Mumulenilor d’autre fois, tumultuoase întâmpinări din orizontul goliardic, din vremea când autorele era „tânăr și la vinațuri”, ori, uneori, cu ecouri nichita-stănesciene sau cezar-ivănesciene și nu doar. Din „ale vremuri în vizanțuri / când giucam în mii de danțuri / în întreagă-nvățăcia / n-am cetit alexandria / o iubeam pe annălia / spița doamnei todosia / o iubeam în grele lanțuri / ah ce vremuri în vizanțuri!” E poezia unui spirit cultivat care operează cu o virtuozitate formală ce nu e la îndemâna oricui întru întemeierea unui univers în care nu emoția creează expresivitatea limbajului liric, ci acesta din urmă creează emoția. Poetul e un excelent cunoscător a limbajului arhaic, al graiului rustic, folosind cu dexteritate regionalismele, particularitățile dialectale – Teohar Mihadaș ar fi gustat cu entuziasm accentele armânești – până la a recrea un alt fel de limbă spargă, cu o evidentă capacitate de a forța cuvântul să intre în tipare cu totul aparte. Amorul, viața și moartea sunt supuse la proba rostirii poeticești, menestrelul cu alăută anton-pannescă și ecleziastul se întovărășesc în acest spectacol în care partea leului în izbânzile poeticești o are erosul, în variile lui înfățișări și îmbrățișări. Izbânzi de care are a se bucura degustătorul de sprințare giocuri poeticești, de iscusiri șturlubatice ale cuvântului. Un volum de folositoare și desfătată zăbavă a minții și inimii!

Horia Bădescu