Sufletul românesc, același în Transilvania, Muntenia și Moldova, este moștenirea cea mai de preț pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri. (…) Călit la focul necruțător al istoriei, sufletul românesc a făcut în fața lumii întregi dovada rezistenței și a însușirilor sale creatoare.

*

Suntem cu desăvârșire încredințați că sănătatea morală a poporului român, odată redobândită, va atrage după sine și îndeplinirea celor două mari deziderate ale ceasului de față: normalizarea stării economice și pacea vieții sale. (…) Vom face reforme economice și politice, dar toate acestea nu vor avea roade dacă nu vom face o reformă morală a poporului român.

*

Poporul nostru nu se poate redresa moral decât prin două puteri: religia și cultura. Dar nu separate, ci îngemânate, logodite și cununate una cu cealaltă, prin care religia să se deschidă spre universalitate, păstrându-și conștiința de plutire și limitele unei funcțiuni strict liturgice, dar, pe de altă parte, prin religie, cultura să-și recapete dimensiunile autentice.

*

Unitatea morală e unitate și de credință, și de limbă, și de conștiință patriotică, și de teritoriu național, e fiecare din ele și mai mult decât toate, căci numai ea le poate ține laolaltă. (…) Unitatea morală e sângele duhovnicesc al unui neam, inima lui nevăzută, nervul său inefabil, sufletul său etern.

Bartolomeu Valeriu Anania