„Economia politică e unul dintre cei trei piloni principali ai operei politice a lui Rousseau, împreună cu istoria naturală a socializării speciei umane din Discursul despre originea inegalității și cu teoria constituirii politice din Contractul social. Textul Discursului despre economia politică se înscrie și el în aceeași serie a investigațiilor destinate condițiilor care fac posibilă libertatea într-un stat. El aduce o clarificare a naturii politicului, a relației dintre suveranitate și guvernare și a raportului dintre politic și economic: tocmai pentru că economicul (proprietatea, producția, banii, piețele, nevoia materială ca dependență de alții și mai ales diferența de putere între indivizi pe care o aduce inegalitatea economică) e unul dintre principalele resorturi care modelează societatea, el nu trebuie lăsat să-și impună logica, subordonându-și modul de funcționare a statului și valorile politice și morale ale cetățenilor. Programul lui Rousseau e o reapropriere politică a economicului și o reajustare a lui, fără principiile sale de creștere infinită.” (Veronica Lazăr)