Inedita tematică a studiului (doctoral) elaborat de Teodora Georgiana Amza este cercetată din mai multe unghiuri teoretice și aplicative, între care și acestea două: relația dintre poetica romanescă de tip doric (caracterizată prin balzaciana omnisciență auctorială) și cea ionică (axată pe voluptatea analizei psihologice marcată de „un proustianism fără Proust”), în scriitura Hortensiei Papadat-Bengescu, și respectiv, „curajul” ei de a alcătui, într-o formulă „deformant-revelatoare” o adevărată frescă a unei lumi cu ambiții aristocratice – și cu origini ignobile. Rolurile asumate de personajele feminine implică, în ansamblu, sugestia unui „teatru de măști” regizat de naratorul-regizor, care proiectează ironic – și chiar și caricatural – ireversibila degradare a ,,trupului sufletesc”. Următoarele titluri din cuprinsul prezentului studiu – „Feminitatea în oglinda vârstelor biologice”, „Emanciparea femeii. Insurgența feminină. Feminismul”, „Răzvrătirea împotriva convențiilor impuse de căsnicie”, „Adulterul. Incestul. «Cuplul ideal»”… – sunt elocvente în privința problematicii insurgenței feminine, în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu ale cărei metode narative au ca punct de convergență așa-numita „disecție psihologică” a personajelor.

Prof.univ. dr. Mircea Bârsilă