De la început, întreaga trilogie a fost structurată în funcție de determinările transcendentale ale ființei, și anume, având în vedere de fiecare dată relaţia analogă între semnificația și forma ei în fiinţa lumească și în ființa divină: astfel, în Estetică există o corespondență între frumusețea “lumească” și “slava” divină, în Dramă între libertatea lumească finită și libertatea divină infinită. Aici, în Logica teologică, va trebui să reflectăm prin urmare la relația dintre structura adevărului creatural şi a celui divin. Și, în consecință, să ne punem întrebarea dacă adevărul divin poate fi reprezentat şi exprimat (în diverse forme) în structurile celui creatural. Cunoștințele teologice despre slava, bunătatea, adevărul lui Dumnezeu presupun prin însăși natura lor o structură nu numai formalistă sau gnoseologică, ci ontologică a ființei lumești: fără filosofie nu poate exista teologie.

Teologica este cea de-a treia și partea ce încoronează marea trilogie și capodoperă a teologului Hans Urs von Balthasar, întregind tripticul din care fac parte Slava lui Dumnezeu şi Teodramatica. Teologica este o varietate a teologiei, în ea fiind vorba nu atât despre ceea ce spune omul despre Dumnezeu, cât despre ceea ce Dumnezeu vorbeşte despre sine. Balthasar nu abordează adevărul despre Dumnezeu până când nu reflectă mai întâi asupra frumuseţii lui Dumnezeu (Slava lui Dumnezeu). Apoi ne captivează cu reflecţiile sale asupra marii drame a mântuirii noastre și a bunătății și milei Domnului care ne mântuiește (Teodramatica). În această lucrare, autorul se apleacă asupra adevărului pe care Dumnezeu îl revelează despre Sine, care nu este ceva abstract sau teoretic, ci mai degrabă bogăția concretă și misterioasă a ființei lui Dumnezeu ca Dumnezeu personal şi iubitor.

____________________________________

Dificultatea acestui volum care încheie Teologica a fost aceea de a menţine în limitele impuse de tema „logicii” supraabundenţa celor ce s-ar putea spune despre Duhul Sfânt ‒ căci nu există articol de credinţă în care el să nu fie prezent în multe forme, explicite sau implicite. Duhul este căluza noastră indispensabilă, spre a ne „conduce la tot adevărul”; din acest punct de vedere a trebuit să tratăm toate gama incalculabilă de lucruri care se încadrează în acest domeniu numit „tot adevărul”. Multe dintre cele care ar fi necesitat doar ele o carte întreagă, a trebuit să fie condensate într-un scurt paragraf. Decisive trebuiau să fie însă aspectele fundamental trinitare ale Duhului pentru tratatrea a tot ceea ce are legătură cu istoria mântuirii; de aceea, a trebuit să reluăm aici unele teme dezvoltate deja în volumele anterioare, pentru a le duce la capăt în mod consecvent.

Kossi K. Joseph Tossou a tratat deja aceeaşi temă într-o lucrare voluminoasă („Streben nach Vollendung. Zur Pneumatologie im Werk H. U. v. Balthasars”, Freiburger theologische Studien 125, Herder 1983, 556p.), extrăgând-o şi elaborând-o în detaliu din tematica mea teologică generală; volumul de faţă nu face de prisos bogăţia lucrării sale.

Din adevăratul torent de lucrări în creştere rapidădespre Duhul Sfânt nu au putut fi luate în consideraţie aici decât cele mai importante ‒ adesea chiar ele doar în menţiuni scurte. Principiul călăuzitor a rămas cuvântul lui Isus că Duhul „nu va vorbi de la sine”, ci „din al Meu va lua şi vă va vesti”; „din al Meu”, pentru că toate câte le are Tatăl sunt şi ale Fiului: de aici unitatea lucrării mântuitoare triunice în Biserică şi cosmos, care nu este decât expresia bogăţiei personale interioare a Dumnezeului unic şi inseparabil.

Ziua tuturor Sfinţilor, 1986

Hans Urs von Balthasar