Acest tratat scris de Origen pe vremea cand se afla la Cezareea, in Palestina, figureaza intr-un manuscris din sec. al XIV-lea, provenit de la Worms si aflat actualmente in biblioteca Trinity College din Cambridge.

Se presupune ca a fost redactat intre 233-234, dar e dificil de datat avand in vedere ca singurele indicii sunt cele pe care Origen insusi le furnizeaza in tratat. Astfel, el face referire la comentariul sau asupra Genezei.

Ca multe lucrari ale sale, si aceasta s-a nascut ca un raspuns la diferite intrebari ridicate de discipolii sai. De data aceasta este vorba de prietenul sau, Ambrozie, si de sora acestuia, Tatiana, care ii scrisesera pentru a-i cere lamuriri cu privire la rugaciune. Unii crestini din epoca respectiva aveau mari indoieli cu privire la eficacitatea rugaciunii, avand in vedere - sustineau ei - ca Dumnezeu a pecetluit soarta lumii si a omului inca de la creatie, si ca destinul cosmosului sta sub semnul imuabilului.

Intentia lui Origen de a dezavua o asemenea atitudine capata din ce in ce mai multa consistenta, argumentele in favoarea utilitatii si necesitatii rugaciunii se multiplica si presupun luarea in consideratie a aspectelor mai ample pe care le implica actul rugaciunii. In cele din urma, Origen ajunge sa alcatuiasca un adevarat tratat asupra acestui subiect. Astfel, in cele doua parti ale lucrarii se analizeaza probleme generale legate de rugaciune, aratandu-se ce este rugaciunea, in ce consta ea, care este starea potrivita - fizica si morala - a celui care se roaga, cui trebuie ea adresata etc. Apoi este comentata Rugaciunea domneasca, dupa care diversele completari legate de subiectul in cauza (conditiile unei bune rugaciuni, starea sufleteasca etc.) vor fi adunate intr-un apendice. In concluzia la tratat, Origen isi exprima increderea ca Ambrozie si Tatiana vor fi satisfacuti in efortul lor, si vor ruga pe Dumnezeu sa le acorde harul de a intelege mai bine insemnatatea rugaciunii.