Chestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o chestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să cîştige cu orice preţ stăpînirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre româneşti. Nenorocirea cea mare ce ni se poate întîmpla nu este că vom pierde şi rămăşiţa unei provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decît atît, încrederea în trăinicia poporului român. În viaţa sa îndelungată, niciodată poporul român nu a fost la înălţimea pe care se află astăzi, cînd cinci milioane de români sînt uniţi într-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpînirea sa trei ţări şi să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic; a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară, pentru ca planul urzit de dînsul să se prăbuşească. Statul român de astăzi a trecut prin mai multe zguduiri şi rămâne statornic, fiindcă are două temelii: conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene. Dacă vom cîştiga de trei ori atît pămînt pe cît avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el cît de întins, va deveni o creaţie trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile vor fi trecătoare.
Mihai Eminescu, Timpul, 10 februarie 1878