Prezentul studiu se axeaza pe necesitatea existenței unui cadru juridic, a unor instituții juridice care sa reglementeze tehnicile de reproducere asistata și sa asigure protecția necesara atat celor care aleg sa procreeze prin intermediul acestora, fie ca este vorba de cupluri sau de persoane singure, a copiilor astfel concepuți, cat și a terțelor persoane implicate in procedurile medicale reproductive, precum donatorii de sperma, de ovule sau de embrioni umani, ori a mamelor surogat.

La data redactarii acestui demers, Romania se numara printre cele 5 state europene in care nu exista adoptata o lege speciala referitoare la reproducerea asistata medical. Cu toate acestea, procedurile medicale specifice, precum fertilizarea in vitro sau posibilitatea de a apela la o mama surogat, sunt practicate și beneficiaza doar de protecția unor dispoziții legislative naționale sau a unor referințe in materie intalnite in instrumentele juridice internaționale la care Romania este parte și de care instanțele naționale trebuie sa țina seama.

Se evidențiaza in lucrare faptul ca noile tehnologii din sfera reproducerii asistate medical fac parte din cea de-a doua revoluție reproductiva, dintr-o etapa a evoluției omenirii in care tehnicile de reproducere asistata au depașit stadiul de proceduri care recreeaza in mod artificial procedeul biologic al reproducerii realizate pe cale naturala, specifice primei revoluții reproductive.

Abordarea materiei este una tridimensionala, in sensul ca acorda atenție opiniilor doctrinare exprimate in domeniul reproducerii asistate medical, prezinta legislații naționale și instrumente juridice internaționale adoptate in materia drepturilor omului și care au legatura cu domeniul reproducerii asistate medical și analizeaza o selecție de hotarari relevante acestui domeniu pronunțate de instanțe internaționale (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului) sau naționale (curți constituționale, instanțe civile din Romania sau din alte state).