Stresul provocat omului de îndepărtarea de propria lui natură, de viața tumultoasă a orașelor, de obiectivele care îi îngrădesc libertatea, într-un cuvânt, de „societatea tehnocratizată” de astăzi, duce, indiscutabil, la tulburarea sistemului neurovegetativ și la boli ale sistemului nervos.

Fragment Bolile sistemului nervos

Actul al treilea:

Era mașinilor

Cu toate acestea, pentru a salva libertățile fundamentale și a trăi în același timp în grup, omul modern și-a pus toate speranțele în știință și în tehnicile acesteia. Ele au devenit suportul societăților actuale, industrializate și „mixte” pe plan uman, adică făcute dintr-un anumit liberalism, limitat în excesele sale de un anumit dirijism, care evită averile mari și mizeria extremă (legi sociale).

Totuși, societatea, în această formă, nu poate scăpa de mașină. Ea eliberează individul de munca fizică și îi aduce, fără efort, bunurile de care are nevoie, și chiar acelea de care nu are nevoie (acesta este confortul material, numit și „progres”!).

Din păcate, mașina devine stăpâna economiei; trebuie să fie hrănită. Ea nu merge singură. Ea consumă lemn, apoi cărbune, iar la ora actuală petrol și materie nucleară. Ea sărăcește planeta noastră în materii prime. Pe de altă parte, mașina „mănâncă” dar face și „caca”: altfel spus, ea poluează, adică ea „expiră”în tot mediul nostru (apă, aer, pământ etc.) produse, deșeuri, bio nedegradabile.

Culmea ghinionului, o asemenea economie, bazată pe tehnicitate crește în mod necesar în exigențele sale odată cu creșterea densității populației. Această situație antrenează complexitatea sistemului social, cu dificultăți din ce în ce mai mari pentru a hrăni mașina și a elimina deșeurile. În acest joc Societatea devine un scop în sine. Individul încetează să mai existe, este sacrificat în favoarea tehnicii (a șasea agresiune). Societatea făcută inițial pentru om, se întoarce împotriva acestuia.

Fiind deja bolnavă datorită agresiunilor din mediul inospitalier, ființa umană vede pleznindu-i creierul și nervii sub stăpânirea unei societăți tehnocratizate, deviată de la funcțiile ei inițiale, sofisticată până la extrem și mai nemiloasă decât mediul inospitalier.

Acest ultim act al dramei este cel pe care-l trăim noi la ora actuală. Dacă omul ar fi rămas „la el acasă”, trăind corect, cinstit, corespunzător cu organele sale, fără oboseală și fără să se enerveze, nu ar fi cunoscut, desigur, civilizațiile strălucitoare care s-au succedat. N-ar fi avut o istorie, dar ar fi fost fericit.

În punctul în care am ajuns este foarte dificil să dăm înapoi.