Scriitorul clasic armean Raffi (numele real Hacob Melik-Hacobian, 1925-1888) a fost, printre altele, autor al unor importante romane inspirate din istoria Armeniei (câteva au fost traduse în românește). În egală măsură analist social și politic, el a scris, pe lângă ficțiunile istorice, o istorie propriu-zisă, monografia Cele cinci Melikate din Karabagh (traducerea titlului original este Melikatele de Khamsa), consacrată acelor principate armenești autonome care în secolele XIV-XIX au dominat regiunea estică a Armeniei medievale.

Pentru conceperea acestei lucrări decisive în scopul demonstrării armenității Arțakhului, ținut numit Karabaghul de Munte și cunoscut ca atare până în zilele noastre, Raffi a efectuat vizite îndelungate și repetate în regiune, s-a documentat la fața locului și ulterior în arhive, a studiat scrupulous și asiduu manuscrise, cărți și surse orale. Ceea ce a rezultat a fost și a rămas ca reper istoric de bază, o evocare a Melikatelor armenești componente ale Karabaghului, convingătoare dovadă a autohtonismului populației armene din teritoriul disputat ulterior în mod abuziv de puteri străine învecinate.

Întrepătrunderea istoriei armene cu interesele imperiilor rus și persan a determinat în mare măsură destinul Karabaghului, ținut despărțit arbitrar de Armenia propriu-zisă, dar care s-a păstrat, datorită celor cinci Melikate, ca o oază de armenitate, în speranța unei posibile reîntregiri a statului armean. Nu o dată acest destin a fost deviat și determinat în afara Karabaghului, dar niciodată anulat definitiv. Lucrarea lui Raffi reconstituie această dramatică existență și totodată îi justifică evoluția prin prezența continuă, persistentă a elementului armean.

Mai mult ca oricând astăzi, în condițiile unui conflict belicos armeano-azer, un studiu competent, obiectiv și aproape exhaustive, cum este acesta scris cu 140 de ani în urmă, poate împlini rostul de a restabili adevărul niciodată perisabil atunci când este adus la bara instanței istorice.