Tind să înțeleg poezia într-un fel mai personal, ca pe un fel de licoare, de distilat de sentimente și experiențe, unde sculptăm din cuvinte o oglindă în care învățăm să ne descoperim, în care căutăm vocea tandreței, conștiința, fragilității, luciditatea ultimă.

Mi-ar plăcea ca, atunci când cineva citește un poem de-al meu, să simtă că-și regăsește propriile percepții, senzații, să reconstruiască poemul cu propriile amintiri.

Carles Duarte

Mi-am clătit ochii de ură.

Am apucat drumuri noi,

spre tărâmuri deschise.

Caut priviri limpezi

desprinse din ochi curaţi,

fără sare de lacrimi.