„Femeie a timpului ei, Montserrat Abelló a intrat târziu în viaţa publică, şi fără continuitate, obligată la tăcere de viaţa cotidiană. Născută în 1918, la Tarragona, va publica primul volum de versuri abia în 1963, iar cel de-al doilea nu va vedea lumina tiparului decât peste aproape douăzeci de ani, în 1981. Poate de aceea vocea ei este, chiar de la început, una deja matură, modelată de ani şi de viaţă.

Exilul în Chile, după războiul civil spaniol şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, maternitatea, sindromul Down al unuia dintre fii, întoarcerea la Barcelona în 1960, recuperarea unei vieţi profesionale proprii, toate acestea, printre alte dificultăţi, îi marchează biografia. Şi, totuşi, par a nu lăsa urme în versurile ei. Căci poezia ei nu este nici pe departe tragică, nici resentimentară, nici tânguitoare”.

Oriol Izquierdo