Joan Maragall i Gorina (1860–1911) este veriga hotărâtoare care leagă literatura Renașterii catalane din secolul XIX – avându-l ca punct culminant pe poetul Jacint Verdaguer (1845–1902) – cu literatura modernă a secolului XX, care s-a configurat definitiv cu scriitorii noucentismului și cu cei situați la marginea acestei mișcări, iar apoi cu avangardismul și neosimbolismul.

Dincolo de poezie, Maragall gazetarul în limba spaniolă de la Diario de Barcelona și de la alte publicații

din epocă, inclusiv în catalană, devine referentul etic și conștiința lucidă, permanent exigentă în modul cel mai înalt, a burgheziei barceloneze și catalane, în anii constituirii primului catalanism politic.

Adalaisa, stareța,

îl așteaptă aproape sfârșită.

Cu barba zburlită

de orgia nopții

el străbate capela.

Trece, și-o lasă toată profanată…

Și-n camera ei intră vesel.