Născut într-un oraş de graniţă, Omar Khayyam Shakil nu reuşeşte să se ridice la înălţimea numelui pe care-l poartă, căci „nici un rubaiat nu avea să izvorască vreodată din condeiul lui”, însă are parte de un destin nu mai puţin fabulos. Crescut de trei surori ciudate, fără să ştie care dintre ele îi este mamă şi fără să-şi cunoască tatăl, Omar Khayyam îşi duce viaţa într-un conac retras, deopotrivă regat şi închisoare, unde i se interzice categoric să simtă vreodată ruşine. Plecat la studii departe de casă, devine un imunolog de renume internaţional şi se trezeşte prins în conflictul neîntrerupt dintre Raza Hyder şi Iskander Harappa, dintre imigrant şi indigen, militar şi civil, cucernic şi necredincios. În spatele lor trăiesc – tăcute, izolate şi acoperite de văluri – femei a căror personalitate puternică schimbă cursul istoriei şi al căror mesager este soţia lui, Sufiya Zinobia, purtătoarea sentimentelor refulate ale tuturor, care transformă, sub această povară, ruşinea ce paralizează în violenţa care ucide. Rushdie descrie magistral, într-un stil impregnat de cel mai pur realism magic, o lume sfîşiată între onoare şi umilinţă, între neruşinare şi ruşine – „rădăcinile violenţei”.

Salman Rushdie (autor)

Salman Rushdie s‑a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vârsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s‑a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care s‑a întors în Anglia, unde şi‑a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975, cu Grimus, dar romanul care l‑a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în acelaşi an cu Booker Prize şi cu The Booker of Bookers în 1993. I‑au urmat volumele Ruşinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pământul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florenţa (2008), Luka şi Focul Vieţii (2010), Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi (2015), Casa Golden (2017), Quichotte (2019). Pe lângă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994) şi volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) şi Dincolo de limite (2002) şi jurnalul de călătorie Surâsul jaguarului (1987). În 2012 i‑a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii, în care dezvăluie cu o sinceritate tăioasă evenimentele din perioada cea mai grea a vieţii sale, când, în urma condamnării la moarte de către ayatollahul Khomeini printr‑un edict religios, a fost silit să se ascundă treisprezece ani sub un nume fals. De‑a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincţii literare pe lângă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franţa i‑a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i‑a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuieşte în Statele Unite, în New York City.