Cartea ce conține proză scurtă, are concepția coperii semnată de soțul scriitoare Peter Vereș, reprezentând reproduceri după tablourile acestuia, și pe ultima copertă fotografia ;autoarei cu un test sugestiv scris de Cornel Udrea. Volumul este structurat în trei cicluri: I-Vederi interioare, II- Vederi de la țară și III- Cărți poștale neterminate, urmate de “De aceași autoare “și “ Cuprins“.

În primul capitol citim 10 povestiri în care descoperim secvențe din viața cotidiană a unor personaje comune, precum prozele americane, în gust behaviorist, derivând psihologia din comportament, interpretând-o prin reprezentări eticiste, cu aspect de inflexibilitate juridică. Așa cum este în narațiunea “Ravanșa “. Prozatoarea de care facem vorbire este un soi de Ștefan Agopian, care prin secvențe din viață, construiește o narațiune amănunțită , vădind spirit epic și instinct al observației formulate memorabil.în narațiunea “Tratament “, unde două prietene sunt “ caracterizate“ prin dialogul ce-l susțin.

În al doilea ciclu, cele 6 narațiuni se axează pe un mediu social amestecat, cu mișcări tulburi și uneori dramatice, previzibile totuși dintr-o perspectivă naturalistă, de esență familială.(Mama, Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită sau Karma is Bitch!, Neamuri, Ospitalitate. ).Sunt, precum se vede, narațiuni cu aspect senzațional, pitorești în substanță, ilustrând o lume cu moralitate imprecisă, trăind o viață obișnuită, în legături trecătoare, cu trăiri normale și stabilitate veșnică. Povestirile sunt un fel de puzzle care pot face parte dintr-un mare roman social. În narațiunea “Mama “ se dezvoltă frământarea Mandei, privind iubirea față de Traian. în jurul acestui episod scriitoarea dezvoltă un text ce tangențiază cu analiza psihologică prin rememorarea evenimentelor.Pentru Manda iubirea este o formă a regretelor și un fel de analiză a trecutului, pe care mentalitatea de petite-bourgeoisie trebuie să o întâmpine cu o speranță. Manda vede în fata ei pe Florica, speranța de care vorbeam.Practic povestirea este o personificare tangențială cu fabula.Narațiunea oscilează între real și ficțiune. Mama fiind ființa etică precum marii precursori, într-o condiție data, năzuind la un viitor incert.

Voichița Pălăcean-Vereș înfățișează în această carte fără o reacție părtinitoare vizibilă în această lume , reacțiile sufletelor candide.