Ana BLANDIANA: Eu însămi am scris, totuşi, prea multe cărţi, iar lite­ra­tura a devenit ceva nefolositor; există, în ultima vreme, o inflaţie de vorbe, de cuvinte. Oare, de ce se scrie aşa de mult, inclusiv la noi în România? Mulţi scriitori idealizează literatura, care este ceva strălucitor, o formă deosebită, dar se scrie şi pentru bani.

Norman MANEA: Creativitatea este un enorm dar fragil care ne com­pensează, fie şi parţial, pentru haosul din jurul şi dinafara noastră, dacă nu şi din noi înşine. Contemporaneitatea noastră este rapidă în schimbări drastice şi ten­siunile nu se pacifică. Arta şi cărţile îşi joacă tot mai riscant, azi, destinul lor mereu mai ameninţat.

Dan C. MIHĂILESCU: Cum zeii la care se închină „les nouveaux riches”, adică „baştanii” şi „gherţoii” care domină momentul, sunt Cardul, Grătarul şi Terasa, e limpede că lectura, cartea, frumosul, armonia, măsura, cultul simplităţii şi nobleţea spirituală intră la capitolul lux păgubos.

Liviu Ioan STOICIU: Scriitorii în particular formează o litera­tu­ră. Avem în con­ti­nuare o mare problemă cu traducerea din limba română a scriito­rilor noştri în limbi de circulaţie internaţională, traduceri care fac mari deservicii cărţilor lor. Încep să cred că limba română e intraductibilă, tradu­cerea îi pierde din farmec.