Cu tânărul jurnalist și fotoreporter Cătălin CROITORU m-am cunoscut în perioada anilor nouăzeci, când domnia sa lucra ca reporter la ziarul ieșean Monitorul.

Erau vremuri pline de avânt, dar și pline de contradicții. Citind articolele tânărului gazetar, am văzut în el mai mult decât un simplu reporter, am simțit în interiorul său zăvorât un alt personaj: scriitorul. Și, bineînțeles, l-am încurajat să scrie proză.

Între timp, Cătălin Croitoru a ajuns în Canada. Nu a uitat însă nici de discuția noastră și nici de menirea lui. Astfel că de acolo mi-a trimis, în timpul pandemiei, romanul Visul, transformat ulterior, în Bărbații Ioanei.

Din celălalt colț al lumii, simpla amintire a aripilor iubirii din adolescență a luat proporțiile unui adevărat uragan, pe care autorul nu l-a putut domoli altfel decât așternându-și amintirile și obsesiile pe foaia de hârtie.

Nichita DANILOV