Despre o fiinţă a intervalului, căutându-şi jumătatea pierdută cândva, în timpurile mitologice, scrie Ioan Barb în „Descântec pentru amăgit uitarea”.

Narativitatea din poemele lui Ioan Barb are o evidentă, marcată detentă metafizică; în această pers­pectivă, în evo­carea spaţiului identitar al casei părin­teşti, lirica lui întâlneşte orizon­tul mito-poetic românesc, în poe­me pre­cum viaţa nu e doar un descântec sau fra­te peste groapă, unde bradul verde e sim­bolul funerar al tânărului „nelumit”, al feciorului trecut din viaţă înainte de a-şi împlini bărbăţia.

În asemenea poeme, lirica lui Ioan Barb îşi găseşte timbrul propriu, şansa înălţimii valorice.

Ioan HOLBAN