Tăcere totală.

Mă tot întreb: ce se întâmplă.

Dar poate e doar taina care mă apără

(zicea Grigore Vieru).

M‑ai îndemnat să mă bucur

de‑aceste înveșmântări irepetabile.

Chiar cu acest gând le absorb.

De la fereastră.

A înflorit (ultimul) cireșul din grădina vecinului

(a „japonezului”).

M‑aș bucura să te poți bucura de minunăție.

Altfel, îs tot nevrednicul pe care (cât de cât) îl știi.

Și nici nu mai scrie poezii.

Asta mi s‑a întâmplat mereu:

o ne/împăcare

între lume

și

EU.