Odată cu trecerea timpului am devenit femeia perfectă, merg șchiopătând, am nevoie de oche­lari și îmi calculez anii până la pensie prin singura măsură pe care o cunosc, vârsta copilului meu. De o vreme mă așez pe locurile din față și simt mirosuri fetide. Până la urmă nici nu e așa de rău. Sunt nimeni și privesc orizontul.