După 1989, sistemul diabolic ideologico-represiv pare a fi dispărut ca un vis urât, însă doar pare, pentru că sechelele grave lăsate de el dăinuie încă.

Dar, pentru reabilitarea unor idei morale fun­damen­tale, pentru restituirea adevărului inclusiv în spiritul ideii de justiție, trebuie scoase la lumină și judecate cât mai multe dintre aceste monstruozități.

Ce era de dorit să se inițieze și să fie dus la bun sfârșit, am spus noi la ora respectivă – începutul anului 1992 – însemna un proces al comunismului, derulat nu numai prin mijloace publicistice, ci și juridice. Cu toate riscurile ce le incumba, am considerat că acest proces era și rămâne până azi una dintre datoriile uriașe ale supraviețuitorilor comunismului, dar mai cu seamă ale instituțiilor de stat abilitate, ca o retro­proiecție din trecut spre viitor.